Cu trei eseuri marcate la Cupa Mondială din 2007, inclusiv cel care a adus o victorie muncită (14-10) în fața Portugaliei, Marius Tincu este astăzi unul dintre rugbyștii reprezentativi ai echipei naționale. Component al echipei franceze USA Perpignan, aflată pe locul 2 în prima ligă (Top 14), talonerul român a ținut să-și exprime punctul de vedere în ceea ce privește participarea internaționalilor din Hexagon la meciurile echipei naționale.
ProSPORT: Ai citit ceea ce a spus Sorin Socol?
MARIUS TINCU: Da. Și în mare parte sunt de acord cu afirmațiile lui Sorin. Mă refer în primul rând la disponibilitatea noastră, a rugbyștilor români din Franța, de a veni la acțiunile echipei naționale. S-a vehiculat ideea că noi nu mai vrem să venim, ceea ce nu este adevărat.
ProSPORT: De altfel, tu mi-ai declarat după Cupa Mondială că vei veni, fiind vorba de echipa țării tale. Ai și jucat în meciul cu Georgia, din 2008. Apropo, atunci ai fost folosit flanker. Ai marcat un eseu și ți s-a reproșat că am primit o încercare din vina ta… Or, dacă stau bine să mă gândesc, reușita ta anula eventuala ta eroare.
MARIUS TINCU: Da, așa e. Vezi, eu recunosc atunci când greșesc. Atunci însă, Ellis Meachen m-a folosit în linia a treia, iar eu joc taloner, în linia întâi. Cu Georgia s-a spus că am luat un eseu pentru că nu am placat un adversar. În sfârșit, nu are rost să mai vorbim despre asta. A fost. A trecut.
ProSPORT: Așadar, tu vei veni dacă vei fi chemat la națională. Mai ales că ți-ai ispășit și acea suspendare dictată în Cupa Europei și pe care tu ai contestat-o. Vei veni în orice condiții? Socol a cerut angajarea unui antrenor străin cu nume la națională.
MARIUS TINCU: Și eu, și cred că mulți dintre colegii mei români care joacă în Franța, își doresc să facă performanță la națională. Avem o carte de vizită. Jucăm la cluburi cu nume. Nu ne dorim să ne facem de râs. Avem și noi mândria noastră. La națională e nevoie de un antrenor care să impună respect. De fapt, e nevoie de un staff tehnic, de la preparator fizic până la manager. Dacă ar fi străini, dintr-o țară cu rugby dezvoltat, firește, ar fi foarte bine. Pot să fie chiar și români, pentru că avem antrenori și în străinătate. La națională au mai fost și astfel de cazuri. Mă refer la Harry Dumitraș, în perioada lui Bernard Charreyre, când echipa României a fost respectată.
ProSPORT: Și Adi Lungu, la naționala de juniori, în 2000-2001. Iar acum este Mihai Bucos, la naționala U18 care va participa la Campionatul European din Franța.
MARIUS TINCU: Da. Bine, să nu fiu înțeles greșit. Eu nu-mi permit să cer un anumit antrenor, ca jucător. Însă pot să pretind ca acest antrenor să mă convingă că el nu a acceptat acest post pentru că nu avea altceva de făcut sau pentru a sta în cantonamente cu echipa României. Iar pentru a mă convinge trebuie să vină cu niște performanțe obținute înainte. Eu solicit pe cineva care să mă convingă din start că este un profesionist. Apropo. La începutul anului, când a fost întâlnirea dintre rugbyștii români din Franța și reprezentanții FRR, George Straton, Daniel Mitrea și Gheorghe Vărzaru, i-am întrebat un lucru… De ce nu se face nimic pentru ca foștii internaționali de rugby, atât din țară, cât și din Franța, să fie integrați în structurile Federației? Eu, de când practic acest sport, văd la Federație cam aceleași persoane. În Franța, de pildă, când pun ghetele în cui internaționalii sunt cooptați în conducerea unor cluburi, la Federație. La noi nu se întâmplă așa. Bine, nu suntem toți ca Mihai Vioreanu, care a ajuns medic la Dublin, în Irlanda, însă cred că putem să ajutăm rugby-ul românesc după ce ne lăsăm de performanță. Să-i dăm înapoi după cunoștințele și experiența pe care le-am acumulat în străinătate. Or, dacă te gândești puțin, vei înțelege că dacă un rugbyst român din Franța se retrage mâine nu are de ce să se întoarcă acasă, în rugby-ul românesc. Pentru că nu și-ar găsi locul acolo. Eu voi mai juca patru ani, să zic. Și apoi ce voi face? Probabil că voi rămâne în Franța, așa cum au mai făcut mulți alți români.
ProSPORT: E o problemă de sistem în rugby-ul românesc. Și o parte din vină o au și cluburile, care nu mișcă nimic în sensul adoptării profesionismului adevărat.Â
MARIUS TINCU: Eu nu am nimic de împărțit cu nimeni din rugby-ul românesc. Să fie clar. Pe mine mă deranjează că nu s-a făcut tot ceea ce era posibil pentru ca naționala, de pildă, să conteze în ultimele meciuri pe cei mai buni rugbyști români. Nu am nimic nici cu jucătorii din țară. Și eu am fost ca ei. Și eu am plecat în Franța fără să mă sprijine nimeni. Am jucat într-o divizie inferioară și am muncit mult pentru a ajunge la Perpignan. S-a văzut însă în ultimele meciuri că jucătorii din țară nu au încă experiența necesară pentru a face față singuri, fără cei din Franța. Mie îmi pare enorm de rău că m-am accidentat la meciul cu Toulouse și n-am putut veni să joc în Georgia.
ProSPORT: Crezi că este încă posibilă calificarea la Cupa Mondială din 2011?
MARIUS TINCU: Nu numai că este posibilă, dar este și obligatorie această calificare. Dacă se va face o națională puternică, în care să joace cei mai buni rugbyști ai momentului, calificarea va fi obținută. A spus-o și Sorin Socol. Dacă se consideră că noi nu suntem utili sau dacă se constată că nu suntem în formă, că nu jucăm la cluburile noastre, atunci corect este să ni se spună în față. Eu, Tincu, nu sunt atât de idiot să cer să joc la națională dacă trec printr-o perioadă proastă, dacă fac tușa la echipa de club. Repet, noi, jucătorii din Franța, nu avem niciun interes să ne facem de râs fie jucând prost la națională, fie pierzând meciuri cu România. Calificarea la Cupa Mondială din 2011 este obligatorie pentru că altfel International Rugby Board se va întreba de ce am regresat în condițiile în care anual ne ajută cu bani… Există riscul ca rugby-ul românesc să piardă acești bani. Și atunci va fi o mare problemă.Â
ProSPORT: Apropo, ai jucat pentru XV-le Președintelui în meciul cu Barbarians francezi?
MARIUS TINCU: Nu. Am fost selecționat, însă n-am putut evolua. Adică aș fi putut să joc cinci-zece minute, căci eu aveam pauză obligatorie după accidentare până sâmbătă, inclusiv, iar meciul a fost duminică. Nu puteam însă să joc atunci, când cu o zi înainte România a avut partida din Georgia.
ProSPORT: Am văzut că nu ești inclus în grupul celor 22 de jucători cu care Perpignan va aborda meciul cu Mont-de-Marsan, de mâine.
MARIUS TINCU: Sunt accidentat. Am o problemă la piciorul stâng, la gambă. Nu este ceva grav. Voi reveni curând pe teren.
ProSPORT: Și neozeelandezul Carter este accidentat. Cum este să ai un asemenea coleg? Bănuiesc că primește și un salariu mai mare decât cel al celorlalți jucători. Există invidii la voi pe tema asta?
MARIUS TINCU: Normal că e un privilegiu să joci în aceeași echipă cu Carter. E un profesionist adevărat și oricine are de învățat de la un asemenea rugbyst. Legat de salariu, eu cred că îl merită cu prisosință. Și asta deși e accidentat și nu va juca până în iunie. Ceea ce e păcat pentru noi. Cu el în echipă aveam șanse mari să câștigăm titlul în Franța. De ce spun că-și merită banii? Păi nu vă închipuiți câți bani a făcut Perpignan numai vânzând tricouri cu numele lui Carter pe ele… Să-l invidieze cineva? Nu cred. Nu am simțit invidie la nimeni. Aici suntem profesioniști. Negociem fiecare un contract, iar dacă ne convine îl semnăm. Important este ca fiecare să fie mulțumit. Nu stă nimeni să se uite că are altul mai mult. Â
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER